Mihail Neamţu este doctor în teologie şi studii religioase al Universităţii din Londra (King’s College, 2008), master of arts în patristică la University of Durham (2002) în Marea Britanie. În  perioada oct. 2005-iulie 2007 a fost bursier la Colegiul Noua Europă din Bucureşti.Licenţă în  filosofie (2000) şi teologie ortodoxă (2005) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A  tradus în limba română mai mulţi autori contemporani (Andrew Louth, Jean-Luc Marion, John  Behr, Hugo Tristram Engelhardt Jr.), fiind totodată semnatarul a trei cărţi: Elegii conservatoare. Reflecţii est-europene despre religie şi societate, Cluj-Napoca, Ed.  Eikon, 2009; Bufniţa din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă,  Iaşi, Ed. Polirom, 2008 (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită); Gramatica Ortodoxiei. Tradiţia după modernitate, Iaşi, Ed. Polirom, 2007 (premiul revistei Cuvântul pentru Cartea Anului, Secţiunea Istoria ideilor şi istoria mentalităţilor). Apariţii recente: Verbul ca fotografie. Dizidenţe culturale şi comentarii politice (Colecţia Constelaţii, Curtea Veche, nov. 2009) şi Povara libertăţii. Antiteze, paradigme şi biografii moderne (Colecţia Plural M, Polirom, nov. 2009).

Cercetător-asociat în cadrul proiectului Monumenta Linguae Daco-romanorum – coordonat de profesorul Eugen Munteanu (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi / Albert-Ludwigs-Universität din Freiburg im Breisgau). Proiect în lucru: receptarea filologică, patristică şi filozofică a Epistolei către Romani. Mihail Neamţu este membru în board-ul academic al Institutului de Studii Populare şi senior fellow al CADI (Centrul pentru Analiză şi Dezvoltare Instituţională).

Din aprilie 2007 până în luna martie 2009, Mihail Neamţu a fost comentator-invitat la ziarul Cotidianul, poziţie din care a demisionat în urma demiterii lui Traian Ungureanu din funcţia de senior-editor. Din noiembrie 2007 până în decembrie 2009 a fost titular de rubrică („Antiteze") în revista Idei în dialog (director: H.-R. Patapievici). A colaborat în ultimii ani cu numeroase edituri şi reviste de cultură din ţară şi străinătate (Pro Ecclesia, St Vladimir's Theological Quarterly, Sobornost, Heythrop Journal, Archaeus, Revista 22, Foreign Policy-România, Dilema Veche, Dilemateca, etc.). În perioada 2001-2008 a fost implicat în activităţile Asociaţiei Române de Istoria Religiilor, fiind membru în comitetul de organizare al celui de-al şaselea Congres european de istorie a religiilor de la Bucureşti (20-23 Septembrie 2006).

Cronicarii au semnalat prezenţa în cărţile lui Mihail Neamţu a principiilor liberalismului clasic în zona politico-economică (oikos), a culturii memoriei şi a responsabilităţii individuale în spaţiul cetăţii (polis) iar, sub raport religios, a valorilor creştinismului tradiţional (ekklesia). Aceste preocupări s-au distins pe fondul unui dialog dezinhibat între Ortodoxie şi modernitate, între Evanghelie, agora publică şi Universitate. Refuzând atât exclusivismul sectar, cât şi barbaria relativismului, volumele sus-menţionate îmbrăţişează inteligenţa auto-critică, asumă complexitatea datului istoric al vieţii individuale sau comunitare, încurajând totodată curajul mărturisirii adevărului. Pentru că omul este o fiinţă liberă, chemată la desăvârşirea talanţilor săi naturali, autorul caută să cultive piaţa ideilor pentru sufletul cetăţii.

Eseurile din Elegii conservatoare sau Bufniţa din dărâmături se remarcă printr-un profil eclectic, dar niciodată sincretic. Sunt discutate deschis atitudini filozofice, convingeri teologice, opţiuni politice şi preferinţe culturale de orientare conservatoare, deschise însă dialogului cu Celălalt. Fără să neglijeze importanţa specializării de tip academic, reflecţia din Gramatica Ortodoxiei evită entuziasmele goale şi sloganurile comode ale publicisticii de circumstanţă. Este afirmată, în schimb, importanţa căutării metafizice a Binelui suprem, necesitatea realismului politico-economic în orizontul binelui individual şi urgenţa eticii binelui comun.

Opţiunile ferme nu pot fi exprimate decât printr-o persuasiune caritabilă, de tip non-violent, filtrată prin dialectica înţeleaptă între cuvânt şi tăcere, prudenţă şi îndrăzneală. Cu accente uneori senine iar alteori pesimiste, proiectul editorial descris aici valorizează momentul istoric al libertăţii câştigate după 1989.